Un vuiet ciudat, de ploi ce aveau s? vin?, se auzi dintr-o dat? ?n dep?rtare, mult ?n spatele lui Maranam. Acesta, cu ochii ?nchi?i ?i cu spatele la orizont, ??i permise s? se conecteze cu natura, m?car pe cat ?i fu posibil, datorit? curen?ilor de energie negativ? din acea zon?, ?ncercand s? ?n?eleag? astfel ce pacoste se ab?tea asupra lor ?n acele clipe sau cine ?i pandea din dep?rtare. Ceva ce nu putu ?n?elege pan? la urm?, c?ci nu degeaba ?i prevestiser? mai to?i du?manii de cand venise pe p?mant ?i-?i pusese ?n gand s?-l cucereasc?, c? ?n acele locuri pan? ?i aerul ?i era du?man: natura ?ntreag? i se puse dintr-o dat? ?mpotriv?, f?candu-l s? se simt? straniu ?n propria piele.

  Din aceast? cauz? ?i deschise Maranam ochii. ?i, ?ntorcandu-se doar pe jum?tate spre acel orizont negru ce-?i f?cea de cap mult ?n spatele lui, ?l privi doar cu coada ochiului la ?nceput. V?zand ?ns? fa?ii de foc spintecand cerul negru ca c?trana, se ?ncrunt? ?i se ?ntoarse apoi cu tot corpul s?-i fie mai u?or de privit orizontul. Motivul? ?l nelini?tea zarea. Mai bine zis ?l nelini?tea s? vad? acele fa?ii de foc pe ?ntinsul cerului, foc controlat nu de puterea lui sau de cea a alia?ilor s?i, ci de ?Un du?man care-mi sufl? mie ?n ceaf?!”

  ?Cine anume, st?pane?” Se interes? Kurūcim, p??ind agale spre el ?i oprindu-se ?ntr-un final ?n stanga lui, privind acela?i orizont negru, ?nro?it dintr-o dat?.

  Maranam, f?r? s-o priveasc?, scra?ni printre din?i, ?To?i deopotriv?, c?ci acel orizont nu a ?nceput a-?i face de cap de la sine. Anume puterea vr?jma?? ?l controleaz? ?i asta doar ca s?-mi fac? mie ?n ciud?. Un du?man pe care l-am vrut mort demult, dar care ?nc? ?mi sufl? ?n ceaf?.”

  Kurūcim ?l privi chiora?, c?ci mare lucru din cele spuse de al ei st?pan nu ?n?elese. Doar cand cerul cr?p? ?n patru, reveland o mare pas?re neagr? la orizont, o pas?re ce p?ru a se desprinde din cerul negru ?i ?ndreptandu-se apoi spre ei, ?n?elese pantera la cine anume se referise Maranam ?i se cutremur?. Ba chiar d?du ?i ca?iva pa?i ?n spate cat tremura ca varga, ?n timp ce pe limb? i se ?nvartea doar un nume, ?Iru?!”

  ?A?a e. Anume smintita ceea de Titanid? a Nop?ii ?i-a pus azi ?n cap s? ne ?nfrunte. F?r? s? ?tie c? azi ??i semneaz? sentin?a mor?ii cu propria man?.”

  Ura lui Maranam n-avea margini ?n acele clipe cand spuse aceste cuvinte. Se vedea asta ?n ochii s?i, cei care-i sc?p?rau s?lbatic, se auzea ?n scra?nitul puternic al din?ilor ?i ?n felul ?n care-?i strangea pumnii. La fel se v?zu dup? asta ?n modul ?n care-?i scoase sabia din teac?: brusc, brutal, necontrolat, parc? dornic s? termine cu ai s?i du?mani odat? ?i pentru totdeauna. Apoi, ?nfigand brusc sabia ?n p?mant, f?cu s? crape cerul pe vertical?: un fulger ce lu? form? mult ?n spatele lui ?i care se ?ndrept? cu viteza luminii anume spre acea imens? pas?re neagr? ce continua s? se ?ndrepte spre ei, f?r? s? se abat? din drum.

  Odat? cr?pat pe vertical?, cerul ?ncepu a plange. Curgeau lacrimi amare de sus, lacrimi ce sc?ldau din bel?ug p?mantul oropsit ?i chiar pe du?manii lui. Dar, de?i ?ncepu a ploua cu g?leata la un moment dat, niciunul nu se mi?c? de la locul lui: nici Maranam cu hoarda sa ?i nici Iru?. Ea nici m?car nu se clinti pe a sa pas?re cand fulgerul imens trecu pe deasupra ei, cr?pand cerul ?i mult ?n urma ei.

  Spre deosebire de Iru? ?i Maranam, care p?reau siguri pe ei ?i de al lor plan, Kurūcim se temea de moarte ?n acele clipe. ?n special se temea de acel du?man de la orizont, cea care ?i promisese odat?, ?Moarte! Asta e ceea ce vei avea ?ntr-un final, Kurūcim ?i asta doar pentru a ta netrebnic? tr?dare.” O moarte de care Kurūcim se temuse adesea dup? asta, c?ci de Iru? promitea ceva, atunci f?r? doar ?i poate acel lucru se ?ntampla dup? asta. ?La fel cum a fost mereu pe urmele mele ?n aceste milenii ce-au trecut,” murmur? pantera cu glas gatuit, luandu-?i brusc ?nf??i?area de fecioar?, dar ?nc? cu ochii pe zarea pe care o privea ?ngrozit?.

  Auzind-o vorbind astfel, Maranam se ?ntoarse ni?el spre ea, privind-o chiora?. V?zandu-?i sluga de n?dejde tremurand ca varga, se cruci la ?nceput. Apoi, amintindu-?i de promisiunea pe care Titanida Nop?ii le-o f?cuse celor dou? pantere, demult, atunci cand ele ?l ajutar? pe Maranam s?-l detroneze pe Tartos ?i apoi s?-l ?nchid? ?n acea temni?? subteran?, mult ?n adancul lumii, Maranam se ?ncrunt?, ?uierand printre din?i, ?Ceva ce nicicand n-o s? se ?ntample: moartea voastr?! A?a c? ?nceteaz? a-?i mai face griji ?i-a tremura ca proasta, Kurūcim ?i concetreaz?-te pe ce-i important la moment: siguran?a noastr?!”

  ?Da, st?pane!” Balbai Kurūcim, ?nc? cu ochii pe zare. Apoi, surprinzand privirea lui Maranam a?intit? asupra ei, se ?nclin? u?or ?n fa?a st?panului, ?ntorcandu-i spatele ?ntr-un final ca s? mearg? ?i s? verifice de alia?ii lor de n?dejde erau ?nc? pe pozi?ii.

  Se opri ?ns? cat de curand Kurūcim, dup? vreo ca?iva pa?i, cand auzi p?mantul cr?pand undeva ?n spatele ei. Tremurand, se ?ntoarse ?i privi ?ntr-acolo, c?ci era ceva nea?teptat pentru ea s? vad? p?mantul cr?p?nd anume ?n acel loc. O cr?p?tur? care fu invizibil? la ?nceput, dar al c?rei sunet asurzitor putea fi clar auzit ?n jurul lor, un sunet ce venea din adancuri, ?nconjurandu-i parc? din toate p?r?ile.

  ?Exact a?a cum am promis candva c? se va ?ntampla, st?pane Maranam!” Se auzi vocea Titanidei Iru? din ?nalturi, fapt pentru care Kurūcim ??i ridic? ochii, ca s-o vad? mai bine.

  Nu mai tremura de data asta Kurūcim, c?ci ?n?elese c? siguran?a ei consta ?n siguran?a sufleteasc?. Chiar ?i a?a, privind ?n ochii negri ca smoala ai Titanidei Iru?, ?n acea privire darz?, prevestitoare de moarte, ?n?elese c? a lor mare du?manc? era acolo nu ?ntampl?tor, ci datorit? unui plan. Care anume? Erau pe cale s?-l afle. De aceea ?i se ?ndrept? iar Kurūcim spre al ei st?pan, oprindu-se ?n dreapta lui de data asta, de parc? le-ar fi dat du?manilor de ?n?eles c? nu erau singuri acolo.

  Siguran?a din mi?c?rile panterei Kurūcim o f?cu pe Iru? atent?. Nu spuse ?ns? nimic: doar ??i concentr? privirea pe fiecare mi?care a panterei, pe fiecare privire aruncat? ?n l?turi, pe fiecare suflare, c?ci ?tia prea bine la ce se putea a?tepta de la ea: la tr?dare, a?a cum ?l tr?daser? fiicele lui Tartos pe al lor tat?, visand s? aib? ele suprema?ia, f?r? s? ?tie c? se supuser? singure unui alt jug, mult mai crud decat domnia lui Tartos.

  ?Ceva ce nicicand n-o s? po?i restabili, Iru?,” ?i spuse dintr-o dat? Maranam, for?and-o s?-l priveasc? pe el de data asta. ?La fel cum de aici n-o s? scapi cu pielea ?ntreag?,” ranji el viclean. ?Nu dup? ce-ai venit singur? aici, ?ncrezandu-te ?n noroc doar.”

  Titanida zambi la randui: viclean, provocator, oarecum tainic, c?ci ?tia ea secretele lumii mai bine decat Maranam. Secrete pe care avea s? i le dest?inuie unul cate unul. Nu ?n acele clipe ?ns?, ci mai tarziu, c?ci planul ei nu era cel schi?at de Maranam, ci un altul: unul ?tiut doar de ea ?i de-ai ei alia?i. De aceea ?i-?i permitea s? surad?, c?ci era ?n siguran??, chiar dac? p?rea c? riscase venind acolo.

  Zambetul de pe fa?a Titanidei ?l f?cu atent pe Maranam. De aceea ?i-?i fix? mai apoi privirea asupra ochilor ei negri ca smoala: ?n ei ?ns? nu citi nimic. Doar i se p?ru c? vede o mare Gaur? Neagr? ?n formare, ceva ce-l f?cu s? se ?ncrunte, c?ci era un loc pe care-l ura de altfel, un loc din care se spunea c? el ap?ruse. Apoi, cand Iru? ?nchise ochii pentru cateva clipe, Maranam ??i a?inti privirea asupra chipului Titanidei: un chip frumos, alb ca spuma laptelui, ?n ciuda ochilor negri ?i-a p?rului negru ca abanosul, un p?r lung ?i lin ce-i ajungea Titanidei pan? la brau. La fel de negru ca p?rul ?i era ?i ve?mantul. ?i, la fel ca ?i Tīmai, purta ?i Titanida Nop?ii o floare Malar ?n p?r, chiar deasupra tamplei stangi.

  Ce era diferit de floarea Malar purtat? de Tīmai era c? de la ea nu se vedea adiind o boare de aer negru, ci una albastr?-?nchis, b?tand u?or spre vine?iu - simbolul puterii Titanidei Nop?ii, partea bun? a puterii nop?ii de fapt ?i sora dreapt? a lui Tartos, cel pe care Iru? ?l iubise ?i-l respectase ?n ciuda firii lui vulcanice. La fel ?i Tartos ??i iubise sora ?i nicicand nu-i pusese la ?ndoial? deciziile, c?ci avuser? ei un pact atunci cand ?mp?r?ir? lumea: el luase subteranul ?i controlul fluxului de Magie Neagr? ?n timp ce Iru? luase p?mantul ?i controlul asupra nop?ii. ?i, de cand f?cuser? acea ?mp?r?eal? fr??easc?, nicicand nu se certar? sau ?ncercar? s? aib? mai mult? putere. Nu pan? ce Tartos nu fu ?n?elat de-ale sale fiice ?i ?nchis mai apoi de ele, cu ajutorul lui Maranam, ?n temni??. O captivitate pe care Iru? spera s-o ?ncheie dup? acel r?zboi, restabilind dreptatea pe p?mant ?i ?n adancurile lui. De aceea ?i acceptase ulterior s? intre ?n lupt? de partea Pa?i Makka?-ului, la hotarul c?ruia st?teau cei trei mari du?mani ai ei: Maranam ?i cele dou? nepoate - Kurūcim ?i Ko?umai.

  Pan? la victorie ?ns? mai era mult de a?teptat. ?tia ?i Iru? prea bine asta. De aceea ?i se decise s?-i fac? jocul lui Maranam, spunandu-i cu voce viclean? dup? asta, ?S? fie oare asta ceea ce-mi doresc? N-a? fi atat de sigur?, st?pane, c?ci… dorin?a mea e lucru secret, la fel de secret ca noaptea.”

  Maranam ranji. ?Secretele sunt pentru a fi descoperite, Iru?, iar tu nu e?ti o excep?ie.”

  ?A?a s? fie, zici tu?! Atunci… a?a o fi! Dar… eu a? gandi diferit de-a? fi ?n locul t?u.”

  ?Motivul?” Se interes? Kurūcim, f?cand-o pe Iru? s?-?i ?ntoarc? ni?el capul spre stanga, privindu-?i nepoata, c?reia ?i spuse:

  ?Secret e doar. Unul pe care o s?-l afli ?i tu, Kurūcim. La timpul lui. Acum zic s? v? revelez un altul. Alt secret m? refer, c?ci nu degeaba a?i auzit acea dulce melodie a p?mantului de mai ?nainte. Melodia adancurilor ?n care l-a?i ?nchis cu atata cruzime pe al meu frate Tartos.”

  Kurūcim se cutremur? iar. ?Nu poate fi,” baigui ea. ?Ai reu?it s?-l eliberezi pe Tartos cumva?”

  Iru? ranji. ?A? fi vrut s? spun c?-i a?a, dar… spre marele meu nenoroc nu e. Nu-i ?nc? eliberat al meu frate. Asta ?ns? nu ?nseamn? c?-s singur? ?n acest r?zboi.”

  ?Desigur,” interveni Maranam ?n discu?ie. ?C?ci, la cum te ?tiu, mereu ai avut grij? s? ai spatele asigurat, ?ncrezandu-te ?n caini.”

  ??i? Ce-i r?u ?n a te ?ncrede ?n caini, M?rite Maranam? Nimic. De ce? Pentru c? cainii sunt fideli, spre deosebire de unii, care, de?i au acela?i sange curgandu-le ?n vene, au ales s?-?i ?njunghie propriul p?rinte pe la spate doar pentru a avea putere. Ceva ce nicicand n-au avut totu?i.”

  ?Aici te ?n?eli,” aproape c? strig? pantera. ?Puterea e ?n mainile noastre, s? ?tii, c?ci St?panul Maranam are ?ncredere ?n noi ?i ne respect?, spre deosebire de al nostru tat?, care ne-a tratat mereu ca pe ni?te caini. Da, mereu ne-a aruncat r?m??i?e de la mesele sale ?mbel?ugate, atat cat s? ne prindem foamea. ?n rest… am fost mereu fl?mande: de dragoste, de aten?ia lui, de protec?ie. Ceva ce el nicicand nu ne-a dat, spre deosebire de-al nostru St?pan.”

  Iru? p?ru uimit? pentru cateva clipe. Nu c? cuvintele nepoatei i-ar fi dezv?luit un secret, ci pentru c? Kurūcim avuse ?ndr?zneala s? spun? acele cuvinte banale doar ca s?-?i justifice tr?darea. O ?ndr?zneal? care o f?cu pe Titanid? s? se ?nfurie dup? asta, aruncand un imens fulger chiar la picioarele lui Kurūcim, vrand s?-i arate ce-i totu?i frica pe lumea asta.

  Kurūcim ?ns? nu se mi?c? din loc. La fel nu se mi?c? nici Maranam. Ambii ?ns? st?tur? cu ochii pe Titanid? ?n a?teptarea urm?toarei mi?c?ri, c?ci erau siguri c? Iru? nu se va mul?umi cu aruncatul unui singur fulger, ce nu-?i atinsese ?inta. Spre marea lor nedumerire ?ns?, Iru? nu doar c? nu mai arunc? un al doilea fulger, ci cobor? cu picioarele pe p?mant, dup? ce a ei supus?, imensa pas?re Ravu, ceea ce ?n limba antic? ?nsemna ?ncredere, cobor? din ?nalturi, atingand dup? asta cu grij? p?mantul cu ale ei gheare ascu?ite. Apoi, dup? ce Iru? era deja jos de pe spatele ei, Ravu se ridic? iar ?n ?nalturi, plutind dup? asta pe deasupra lor, f?r? teama de-a fi r?nit?.

  Aceast? siguran?? ?n mi?carea p?s?rii Ravu ?l f?cu atent pe Maranam. Mai ales ?i atrase aten?ie c? pas?rea nu se ab?tu nicicand pe deasupra lor, ci se oprea imediat ce ajungea ?n locul ?n care st?tea Iru?, ?ntorcandu-se dup? asta ?napoi ?i plutind liber ?n ?nalturi. ?De parc? acolo ar exista o oglind?!” ??i spuse Maranam, cand ?n?elese asta. Cum s? vad? ?ns? de gandurile lui erau adev?rate sau nu… habar n-avea. Trebuia s? fac? ?ns? ceva, c?ci era sigur c? de-ar fi stat cu mainile ?n san puteau c?dea cu to?ii ?n capcan?. De aceea, cand se a?teptau restul mai pu?in, Maranam ??i apuc? strans sabia de maner ?i-o arunc? cu iscusin?? spre locul ?n care Titanida nop?ii st?tea.

  Iru? st?tu locului ?ns?, de?i v?zu clar venind sabia spre ea. Nici m?car nu clipi cat sabia se mi?c? prin aer, ?uierand abia auzit, ca s? se ?nfig? mai apoi ?n ceva tare dup? asta… ?n sticl?, a?a cum b?nuise ?i Maranam. O sticl? neobi?nuit? totu?i, c?ci nu doar c? nu se sparse ?n mii de buc??i atins? de sabie, ci permise sabiei s? r?man? ?nfipt? ?n ea, chiar ?n dreptul ochilor Titanidei. Chiar ?i a?a, lovit? de varful sabiei, acea imens? oglind? doar cr?p? pe vertical?, pornind din punctul ?n care sabia se ?nfipse ?i coborand ?i urcand cu repeziciune dup? asta, f?r? a se face ??nd?ri. Apoi, la secunde doar dup? ce sabia cr?p? acel perete ce fusese invizibil pan? atunci, p?mantul din spatele lui Iru? cr?p? ?i el, a?a cum se auzise mai ?nainte, l?sand s? ias? aburi den?i, albi din acea cr?p?tur?.

  ?Nemirā!” Marai Maranam cand ?n?elese ?n sfar?it cine ?i st?tea de aliat lui Iru?: vestita ?i de temut du?manc? a lui Tikil. Cea care p?rea s?-?i fi ?ndreptat focul urii asupra lor ?n acele clipe odat? ce Tikil nu mai era printre cei vii. ?i, odat? cu Nemirā ?i acei aburi ce-o aduser? ?ntr-un final la suprafa??, se c?sc? chiar sub ea vestita Pr?pastie a Nemirei - Kal Ka?iya?-ul sau o simulare a pr?pastiei, c?ci oricat de puternic? n-ar fi fost Titanida Vanturilor reci tot nu era ea ?n stare s? str?mute o pr?pastie din loc. S? formeze altele asem?n?toare ?ns?, pentru scurt? vreme ca s?-?i pedepseasc? du?manii, Nemirā era cat se poate de ?n stare.

  ?Ceva la care totu?i nu te-ai a?teptat, nu-i a?a, Maranam?” ?ntreb? ea cu batjocur? ?n glas cand fu complet deasupra p?mantului, stand turce?te ?n dreapta lui Iru?. ?C? du?manii vo?tri se pot alia, luptand ?n acest r?zboi anume ?mpotriva ta.”

  ?Nu c? nu m-a? fi a?teptat la asta, ci… a? fi preferat s? n-o face?i atat de curand,” ?i r?spunse Maranam cu aceea?i batjocur? ?n glas. ?Dar, odat? ce sunte?i aici, ambele, ?mi face?i ?i munca mai u?oar?, trebuie s? recunosc asta, c?ci nu voi fi nevoit s? v? caut separat ca s? v? frang oscioarele.”

  Nemirā pufni ?n hohote asurzitoare de ras, ?n timp ce Iru? doar zambi. De asta ?i se uit? Kurūcim la Maranam, de parc? ar fi vrut s?-l ?ntrebe de cele dou? se scrantiser? la cap de ?ndr?znir? s? le declare r?zboi doar ?n dou? fiind acolo. V?zandu-l ?ns? pe Maranam ?ncruntandu-se u?or ?n timp ce ochii ?i erau a?inti?i asupra aburilor din spatele Nemirei, Kurūcim privi din nou ?ntr-acolo, ?n?elegand ?n sfar?it de ce cele dou? Titanide p?reau atat de sigure pe ele: nu erau singure acolo, ci cu mon?trii Kappal, cei forma?i din aburi ?i ale c?ror puteri erau similare dac? nu identice cu ale Ve??amilor. ?i, chiar ?n urma mon?trilor Kappal st?tea Thebe ?i Napaele, iar ?n stanga lui Thebe pantera o v?zu pe Ida cu ale ei Oriade, cele care erau acolo s? se asigure c? Maranam, Fecioarele Uyarvu ori alt aliat al lor nu vor p?r?si Campia E?iya Viti ?nainte de marele r?zboi. Unul care b?tuse deja la u??, chiar dac? p?rea s? nu fie ?nc? a?a.

  ***

  ?n clipa ?n care Patavi ap?ru ?n dreapta ei, Vā?kkai tres?ri. ?Tu aici?” O ?ntreb? Via?a, privind-o speriat?.

  ?Da, st?pan?, sunt aici, pentru c?… e timpul!” R?spunse Patavi cu voce calm?.

  This story has been taken without authorization. Report any sightings.

  Cele dou? se aflau ?n acel moment nu departe de locul ?n care Tenebre ?i Pakai o ?ineau captiv? pe Mayar. Fata, ?nc? incon?tient?, continua legat? de acel copac, de data asta ?n corpul ei uman, de?i cu doar clipe ?n urm? fusese ?n cel de vulpe, c?ci de cand era incon?tient? era incapabil? s?-?i controleze puterile, iar asta o f?cea s? se schimbe adesea.

  Vā?kkai ?i Patavi nu erau ?ns? singure cu Mayar ?n acea poian?. Nu departe de fat?, f?r? a le vedea pe cele dou?, se aflau Tenebre ?i Pakai. Ace?tia din urm?, a?eza?i la umbra unui alt copac, a?teptau cumin?i ca Mayar s?-?i vin? ?n fire. Ceva ce a?a ?i nu se ?ntampl?, c?ci trecuser? zile bune de cand o luaser? din Poiana Umbrelor, dar fata nu se trezea ?i pace.

  Anume din cauza asta ?i era Pakai iritat, s?rind ?n cele din urm? ?n picioare, pe toate cele patru labe ale ?acalului, f?cand-o pe Vā?kkai ?i pe Patavi s?-l priveasc? cu aten?ie. Tenebre ?ns?, cu capul sprijinit ?n pumn ?i tot scra?nind din din?i, nu-i atrase nicio aten?ie ?nso?itorului ei, care ?ncepu a se plimba de colo-colo prin fa?a ei, ci doar ?n fa??, la un punct orb v?zut pe p?mant. Doar cand Pakai url? din to?i bojocii, ?S? v? ia naiba de smintite!” Tenebre ?l privi chiora?, strigand la el:

  ?Poate ?ncetezi, aaa? N-are nimeni nevoie de nervii t?i acum!”

  Pakai ?i ar?t? col?ii. ?Iar de ce n-am eu nevoie acum e s? stau locului f?r? s?-i fiu de ajutor st?panului Maranam, care e deja la hotarul Pa?i Makka?-ului, dar noi n-am avansat ?n planul nostru nici m?car un milimetru.”

  ?Aaa, asta era!” ?i r?spunse Titanida plictisit?. ?Planul t?u cu Maranam! Unul pe care nu dau doi bani dac? sincer.”

  ?Ar trebui totu?i, Tenebre, c?ci de el depinde siguran?a fiului t?u Mannar ?i libertatea acestuia.”

  ?Ceva de care am de gand s? m? ocup singur?, nu s? m? ?ncred ?ntr-un smintit, care n-a fost ?n stare s? cucereasc? Regatul Ghe?ii nici m?car cu to?i alia?ii de ?n?dejde” pe care ?i are.”

  ?Pui la ?ndoial? capacit??ile de lupt? ale st?panului Maranam?” Url? iar Pakai.

  ?Da, ?i… s? ?tii c?-s uimit? de abilit??ile tale de deduc?ie, Pakai. Ceva ce n-am crezut nicicand c? e?ti ?n stare, judecand dup? creierul t?u de pui.” V?zandu-l c? era pe cale s? ia foc, c?ci chiar ?l c?tr?niser? ale ei cuvinte, Tenebre d?du din man? a pagub?. Dup? care, ridicandu-se de jos, ??i privi ?nso?itorul, spunandu-i sigur? pe ea, ??n loc s? te aprinzi, ai face bine s?-?i pui creierul ?n mi?care ?i s? m? aju?i cu planul meu.”

  ?Care plan m? rog?” Marai ?acalul.

  ?Cel care s? ne ajute s? ne recuper?m Palantirul?” ?ntreb? ea cu v?dit? batjocur? ?n glas. ??i cel care ne va ajuta s-o trezim din somn pe Frumoasa Adormit? de colo.”

  ?Nu v?d ?ns? cum s? punem laba pe el, c?ci, ?n caz c-ai uitat, Palantirul se afl? ?n Regatul lupilor magici, un loc ?n care noi nu pup?m ?n veci.”

  Tenebre ranji. ?Noi nu. Al?ii ?ns? sunt deja acolo.”

  ?Dac? te referi acum la al t?u fecior Ahi, las-o balt?, c?ci ??i reamintesc c? ?i ?la e inutil ca ?i cea de colo. Ba chiar el e mai inutil decat ea odat? ce-i ?mp?r?it ?n trei.”

  ?Datorit? cuiva anume,” ?uier? Tenebre printre din?i, f?candu-l pe Pakai s-o priveasc? piezi?. ?Nu m? referisem ?ns? la el, ci la un alt ?aliat de n?dejde” pe care-l putem avea: ghoulii.”

  ?Crezi c-o s? vrea s? ne ajute? Noua lor regin? nu prea pare dornic? de putere.”

  ?Iar noi n-avem nevoie de ea, ci de cel pe care Spanul La??a l-a vr?jit cand au trecut pe acolo.”

  Pakai p?ru chiar mai confuz decat ?nainte dup? astfel de cuvinte, ceva ce-l f?cu s? ?ntrebe cu jum?tate de gur?, ?Ai vorbit cumva cu La??a?”

  ?E?ti prost?” O tranti Tenebre. ?Cum s? vorbesc cu el dac?-i mort?”

  ?Atunci? De unde ?tii c? La??a a vr?jit un ghoul?”

  ?De la ea,” spuse Tenebre, privind-o pe Mayar. ?Am avut o viziune fiind lang? ea nu demult. O viziune pe care, chiar dac? n-am ?n?eles-o pe deplin ?i nici datorit? cui am avut-o, tot e ceva de ajutor. A?a c?, s? mergem!”

  ??ncotro?” Urm? ?ntrebarea prosteasc? a lui Pakai.

  ?La prins de pro?ti!” I-o ?ntoarse Tenebre. ?Iar tu e?ti perfect pentru asta, c?ci te integrezi ?n aceea?i categorie f?r? probleme.”

  Ultima parte Tenebre o spuse doar pentru ea. Vā?kkai ?i Patavi o auziser? ?ns?. De asta ?i ?ntreb? Patavi, privind ?n urma ?acalului ?i-a lui Tenebre, ?Crezi c-ar trebui s?-l anun??m pe Maestrul Dike despre vizita lor?”

  ?Ba nu,” r?spunse Vā?kkai sigur? pe sine. ?N-o s?-i anun??m. Ba chiar o s?-i ajut?m pe cei doi s? pun? mana pe Palantir.”

  ?Motivul?”

  ?Doar astfel ne asigur?m c? planul nostru va func?iona, Patavi, iar iubita noastr? cas? va avea ?n sfar?it ?ansa s? renasc? la via??.” Dup? care, disp?rand brusc de lang? ea, Vā?kkai o f?cu pe Patavi s? se ?ncrunte, c?ci chiar nu ?n?elegea ea planul st?panei ei. Dar, cum n-avea dreptul s? se ?ndoiasc? de dreptatea gandurilor lui Vā?kkai, nu-i r?mase decat s-o urmeze pe aceasta din urm?, c?ci era sigur? c? Via?a va avea nevoie de-al ei ajutor ca s?-i ajute pe Tenebre ?i Pakai s? pun? mana pe Palantir.

  ***

  ?Nemirā ?i Iru? au atacat din vest, str?bunico!” ?i spuse Zeal lui Inlan Diar dup? ce ea, E?ōl ?i Kirivas se ?ntoarser? din Zona Nordic? a Pa?i Makka?-ului. ?Ceva ce-mi d? de ?tire c? Maranam ?i ai lui vor avea de furc?, cel pu?in o vreme.”

  ?Asta ?ns? nu ne d? nou? siguran?a r?zboiului, scumpo!” R?spunse regina, cu voce tremurand?. ?E posibil ca Maranam s? le poat? ?nvinge cu u?urin??, iar dup? asta s? atace ?i Pa?i Makka?-ul.”

  ?Eu sunt de alt? p?rere ?ns?,” interveni Kirivas, f?cand-o pe Inlan Diar s?-l priveasc? atent. La fel f?cur? ?i Zeal ?i comandantul. ?M? refer la faptul c? Maranam nu-i capabil s? le ?nving?. Cel pu?in nu atat de u?or. De-ar fi fost ?n stare atunci ne-ar fi atacat singur nu c?utand alia?i.”

  ?Kirivas are dreptate, Regina mea,” spuse E?ōl, sigur pe sine. ?E ceva de care to?i ai no?tri vorbesc, c? r?zboiul ?sta n-o s? fie unul fulger, ci de durat?, care nu doar c-o s? ne sl?beasc? fizic ?i emo?ional, ci o s? ia destule vie?i dintre noi. Nemaivorbind de pierderile materiale pe care o s? le suferim.”

  ?Pierderile materiale m? preocup? pe mine cel mai pu?in acum, E?ōl, c?ci orice po?i atinge se poate reface. Mai pu?in omul ?i fiin?ele vii. Asta e ce-mi face mie inima s? sangereze: faptul c? nu ?tim ?nc? cum s?-i ap?r?m pe ai no?tri, c?ci da, i-am trimis noi ?n inima p?mantului, acolo unde credem c?-s ?n siguran??, dar nu ne asigur? c? vor fi bine de Maranam ca?tig? acest r?zboi. Cel pu?in nu-s sigur? c? vor fi bine de cade Bariera de protec?ie.”

  ?Atunci, eu zic s? facem ceva ?i s?-i ajut?m pe cei ce sunt ?nc? ?n afara Barierei,” propuse Kirivas.

  ?Precum?” Se interes? Zeal, ne?ncrez?toare.

  ?Precum a le ar?ta c? suntem acolo, cu ei, prin?es?. De asta zic s? ne desp?r?im taberele ?n patru ?i s? fim cu ochii pe du?mani.”

  ?De ce anume ?n patru, dac? sunt doar trei zonele din care ne ?ncercuesc du?manii?”

  ?Ui?i de zona nordic?, scumpo!” ?i spuse Inlan Diar str?nepoatei. ?Zona prin care putem fi ataca?i de nu ne asigur?m c?-i ?i acel loc p?zit bine.”

  ?Atunci, m? voi ocupa eu de p?zit acea zon?!”

  ?Ba nu, comandante,” se opuse Kirivas. ?L?sa?i-i zona ceea lui Kkā??u. Nu singur, desigur, ci cu vulpile lui Inmar. Eu ?i parte din vanturi ne vom ocupa de zona vestic?, unde Maranam ?i Fecioarele Uyarvu sunt ?inu?i pe loc de Nemirā ?i Iru?, ?n timp ce de Zona Estic? se va ocupa Karayel cu vanturile mai mici. Tu ?ntre timp, comandante, ocup?-te de Zona Sudic?, acolo unde se afl? C?rbunarii, Fecioarele Yātrīkar ?i Vanamarii lui Colte. Zona ceea mi se pare mie cea mai vulnerabil?.”

  ?De ce crezi c? anume zona sudic? e cea mai vulnerabil?, Kirivas? Mie mi se pare anume zona vestic?, unde se afl? Maranam.”

  ?Ba nu, E?ōl! Kirivas are dreptate acum, c?ci spre deosebire de Maranam, care vrea controlul lumii, dar ?nc? nu ?tie cum s?-l ob?in?, C?rbunarii ?i Vvokkam au ?el bine prestabilit, pe care vor ?ncerca s?-l ating? cu orice pre?.”

  ?C?derea Pa?i Makka?-ului!”

  ?A?a e, scumpo! De cade Pa?i Makka?-ul, Vvokkam e liber, c?ci va fi ?n sfar?it eliberat de promisiunea dat? lui Tikil, cand acesta din urm? l-a ?nzestrat cu putere. De asta ?i va lupta cu ?i mai mult? ?ndarjire s? ne r?pun?, c?ci lupta pentru libertatea unuia e un imbold mult mai puternic decat simpla dorin?? pentru putere.”

  ?Atunci, regina mea, cred c? cineva ar trebui s? se ocupe de Palat. ?l trimit acolo pe Strebasus ?i parte din legiuni.”

  ?Eu ?ntre timp m? ocup ca nimeni nicicand s? nu treac? de Por?ile Secrete ale Muntelui Fricii.” To?i o privir? pe Zeal, confuzi. ?Por?ile care pot duce spre Izvorul Sfant al puterii, m? refer. Cele la care i-am promis str?bunicului Accam Ku??u c? nimeni nu va ajunge nicicand. Nimeni din du?mani m? refer, o promisiune pe care am de gand s-o ?in cu orice pre?.”

  Inlan Diar ??i sim?i inima sangerand dup? cuvintele lui Zeal. ?i sangera inima parte pentru c? o durea ?nc? enorm pierderea scumpului ei tat? Accam Ku??u, iar parte pentru c? ?n?elegea c? Zeal se ?ndrepta cu pa?i repezi spre moarte. Acea moarte pe care ea o v?zuse demult, ?n viziunea Anayei, o moarte pe care sperase s-o poat? ?mpiedica cumva, dar totu?i un destin care i se p?rea c?-i sc?pa ?n acele clipe din maini, iar asta ?i f?cea inima cu adev?rat s? sangereze. Cum nu de altfel cand Zeal fusese pentru ea Universul?! La fel erau ?i Bestla ?i Sephir. Pentru Zeal ?ns? nutrea o iubire aparte, chiar dac? n-o putea ?n?elege. Putea doar b?nui, c? era pentru c? Zeal, la fel ca ?i ea ?i Accam Ku??u, ajunser? s? de?in? puterea Izvorului Sfant. Totu?i era asta doar o b?nuial?, una despre care nu vorbise nicicand cu nimeni.

  ?ntr-un final, cu ochii ?n lacrimi, c?ci putea doar accepta decizia Sor?ii ?n acele clipe, f?r? s? se opun? ei, Inlan Diar ??i privi str?nepoata, dand din cap c? da, c? era de acord cu planul ei. Dup? care, odihnindu-?i ambele palme pe umerii lui Zeal, ?i surase: trist surase Inlan Diar, cu toat? durerea din suflet. Apoi, oftand ?ncet, le ?ntoarse spatele celorlal?i, pornind spre palat, cu pa?i har?ai?i, cu pa?i obosi?i, asemeni sufletului ei, care tanjea atat de mult dup? lini?te ?i iubire ?n acele clipe, dup? pacea pe care i se p?rea c? nicicand n-o s-o mai strang? la piept, asemeni unei p?s?ri m?iestre.

  ?Ce-i cu ea?” Se ?ntreb? Zeal, privind ?ndelung ?n urma str?bunicii. ?De parc? ?i-ar fi luat r?mas bun. Oare… ?tie ea ceva ce noi nu ?tim?” Privind la Kirivas ?i E?ōl ?i v?zu ridicand din umeri, semn c? habar n-aveau, c?ci chiar dac? ea nu pusese acele ?ntreb?ri ?n voce, cei doi p?reau ai citi ?n suflet lui Zeal, o ?ndem?nanare pe care-o deprinser? ?n acele clipe de grea cump?n?, cand erau atat de pu?in necesare cuvintele, dar atat de important ajutorul ?i sus?inerea unuia, ceea ce ei aveau din plin de ?mp?r?it cu cei din jur.

  ***

  ?E perfect!” Marai Calmac printre din?i, netezind cu maneca suprafa?a lucioas? a Palantirului, c?ci, chiar dac? acesta din urm? nu era activat, tot mai p?stra ?n sine str?lucirea propriei puteri. ?Ceva la care am visat mereu, dar nicicand n-am sperat s? am,” ?uier? de data asta ghoulul printre din?i, strangand ?ntr-un final Palantirul la piept.

  Privi ?ns? speriat ?n jur cand auzi o mi?care pe undeva prin preajm?. Nimeni nu era ?ns? acolo, lang? grani?a estic? a Regatului lupilor magici unde fugi s? se ascund? dup? ce puse mana pe Palantir. Un loc pe care-l alese special, c?ci era unul ?nconjurat de arbu?ti, copaci seculari gro?i ?i de diverse buruieni prin care ?i-ar fi putut pierde urma ?n caz de nevoie. Dar, de?i st?tea ascuns ?n acel loc de zile bune deja, a?a ?i n-avu nevoie s? se ascund?, c?ci… nu-l c?ut? totu?i nimeni.

  ?Straniu asta,” ??i spuse el dintr-o dat?, privind cu ochi tulburi ?mprejurimile. ?Nimeni nu-l caut?, de?i-i atat de pre?ios. Sau… nu i-au observat lipsa oare?”

  Punand aceste ?ntreb?ri, Calmac scutura ?ntruna din cap, p?rand complet c?zut ?n mrejele puterii Palantirului. Nici nu putea fi diferit de altfel, c?ci Palantirul era binecunoscut pentru a sa capacitate de-ai scoate pe unii din min?i, ?n special pe cei care nu erau capabili s?-i controleze puterea. Astfel, furand putere de la cei care credeau c?-l ?controleaz?,” Palantirul ?i-o ?ntregea pe a sa, profitand din plin de siguran?a ce i-o d?deau noii ?st?pani,” care-l considerau a lor comoar? de pre?, c?ci, crezand asta, erau mai mult decat ?n stare s? ucid? pentru a-l p?stra.

  Exact la fel de nebun ar?ta ?i Calmac ?n acele clipe. Ochii i se roteau straniu ?n cap la fel cum ?i luceau s?lbatic, c?ci nu mai pusese faramitur? ?n gur? de zile bune deja, iar asta ?l sl?bise enorm pe din?untru. Chiar ?i a?a nu sim?ea foamea ?i nici frigul, c?ci captivitatea Palantirului ?l f?cea s? nu simt? aceste nevoi fizice. Tot ce sim?ea el era o dorin?? nebun?, incontrolabil?, de-a se ascunde ?ntr-un loc anume unde s? nu fie g?sit nicicand. Unde anume ?ns?… nu ?tia, c?ci, de?i colindase Tab?ra Rophionilor zile bune dup? ce ajunser? acolo, a?a ?i nu g?sise un loc perfect de ascunz?toare, un loc?or unde ?i-ar fi atras victimele ?i le-ar fi f?cut s?-?i piard? urma, c?ci tot era mai dulce c?rni?a de Rophion fraged ?n locul celei de iepure. Dar, de?i visase s? guste m?car din c?rni?a de om, c?ci erau destui prin acele locuri, a?a ?i n-avuse pl?cerea. Motivul? St?teau cu ochii pe el.

  ?De parc? ceva mai bun decat s?-mi sufle mie ?n ceaf? n-au ce face,” ?uier? ghoulul printre din?i, aducandu-?i aminte de asta. ??mi pot purta ?i singur de grij? dac? ceva. ?i de grija altora tot… N-au ei ?ns? ?ncredere ?n mine ?i pace, c?ci… ah, ce nervi am numai cand m? gandesc la asta, c?ci al meu… al meu… pre?ios dar, dar divin, e tot ce-mi trebuie acuma,” trecu el ?n delir de la un subiect la altul, mangaind iar suprafa?a lucioas? a Palantirului, care nu-i permitea ?i pace s? uite de el, nu pentru mult? vreme.

  Calmac ?ns? nu realiza asta. Nu-?i d?dea seama nici de schimb?rile bru?te de comportament ?i nici de faptul c? ajunse captiv, de?i se credea st?pan. Doar… se bucura din plin de senza?ia intens? din piept pe care o avea ori de cate ori vedea sclipirea ciudat de neagr? a Palantirului, o senza?ie care-l f?cea s? se cread? st?pan pe ?ntreaga lume, ar?tandu-i permanent ?n fa?a ochilor un tron.

  Nu era un tron ca oricare cel pe care ?l vedea Calmac. Ce vedea ghoulul era un tron din ape negre undeva ?n adancurile p?mantului. Ce fel de tron? Nici m?car el nu ?tia. Chiar ?i a?a sim?ea c?-i al lui, c? trebuie s?-l aib? cu orice pre?, la fel cum ?inea mor?i? s? p?streze acel Palantir doar pentru el, pe veci de-ar fi fost posibil. Numai c?…

  …frica ?ncepu s?-l road? dintr-o dat? pe din?untru. Frica c? ?O s? mi-l ia,” cum se surprindea adesea murmurand cu voce tremurand? ?i ochii sc?lda?i ?n lacrimi, ochi injecta?i cu sange, din cauza foamei ?i-a nesomnului, ochii nebuniei. ?Dar totu?i ceva ce ei n-o s? aib? nicicand. Nu trebuie s? aib?. N-o s? le dau eu voie s?-l aib?: tronul lumii ?i pe al meu… Pre?ios!” Apoi, ca un copil ce-a primit juc?ria favorit?, Calmac ?l stranse la piept, lipindu-?i obrazul de el ?i ?ncepand a canta o melodie de leag?n, c?ci acel ?Pre?ios” era al lui copil ?n acele clipe.

  ?Calmac, tu m-auzi?” Auzi ghoulul o ?oapt? din dep?rtare. Asta-l f?cu s? tresar? la ?nceput, apoi s? priveasc? speriat ?n jur, c?ci vocea ceea melodioas? era ceva necunoscut lui, iar asta ?l altera. Nu spuse ?ns? nimic, nici dup? ce vocea ?i spuse iar, ?Sunt aici. Chiar ?n fa?a ta. Nu m? vezi?” Ghoulul scutur? vehement din cap c? nu, iar vocea se puse trist?, ?Ce p?cat, c?ci… eu te v?d ?i mi-i atat de dor de tine.”

  ?Dor?” ?opti Calmac ?ncurcat. ?De mine?” Sclipi uimirea ?n ochii lui.

  ?A?a e, c?ci… asta ?i-ai dorit mereu, Calmac, nu? Iubirea ?i s? fiu aici!”

  ?Poate c? ?i da, dar… nu ?n?eleg cine e?ti!”

  ?Eu? Puterea!” ?i r?spunse viclean de data asta vocea. ?Cea care se afl? ascuns? ?n aceast? p?dure. Cea pe care ace?ti tic?lo?i de lupi magici au ?ntemni?at-o aici, ?inand-o atat de departe de tine. Tu ?ns?, doar tu, Calmac, ai ?n maini cheia de-a deschide lac?ta captivit??ii mele ?i de a-mi permite s?-?i stau al?turi. Pentru asta ?ns? va trebui s? vii aici!”

  Calmac se ?ncrunt? de data asta, strangand mai cu putere Palantirul la piept. ?S? vin? Unde?”

  ?Aici,” ?opti prelung acea voce de femeie. ?Doar urmeaz?-m? ?i vei ?n?elege curand unde anume e ascuns? puterea ?n aceast? p?dure. Urmeaz? dulcea melodie a vocii mele, Calmac ?i-o s? ai la picioare lumea…”

  ?iretenia acelei voci reu?i s?-i ?nmoaie inima lui Calmac. ?i, c?lcandu-?i pe suflet ?n timp ce ?nc? strangea la piept al s?u Palantir, ghoulul se ridic? de jos ?i, trecand prin sp?rtura ceea din zidul Taberei Rophionilor, o sp?rtur? care nicicand nu fusese acolo, dar care ap?ruse pentru Calmac, ghoulul se pierdu pe veci ?n p?dure…